Toamna

Noiembrie 24, 2015 § Lasă un comentariu

Nu, nu vreau să-mi mai deschid ochii.. Vreau să rămână așa, închiși, să mi se întipărească pe retină imaginea chipului tău angelic. Vreau ca-n minte să îmi rămână imaginea ochilor tăi verzi, a bujorilor din obraji, a zâmbetului șăgalnic ce mă topește.

Îmi erai acolo, alături, pe banca din parcul gol. Era o zi caldă de toamnă, cu soarele ce se juca în părul tău, în timp ce sorbeai din cafeaua fierbinte. Mă priveai râzând, amuzată de dorința mea de a opri timpul, de a sta acolo pierduți, rupți de restul lumii. Mă priveai, timp în care rătăceam în ochii tăi ce-și schimbau nuața în funcție de cât de rușinoasă deveneai. Erai un înger, o copiliță nevinovată…

Știu, a fost doar un vis, a tresărire de moment a inimii întrr-o noapte rece, în care ploaia cânta în surdină. A fost un vis și, totuși, când îmi închid ochii te văd iar acolo, pe bancă, zâmbindu-mi…

Anunțuri

Vechea fotografie…

Mai 21, 2015 § 1 comentariu

Privesc fotografia veche, prăfuită pe care-am făcut-o într-o noapte când eram doar noi pe străzile pustii, uitate de oameni și de timp.

Zâmbești.. Acel zâmbet ce m-a fermecat din prima clipă, făcându-mă să te vreau aproape, tot mai aproape.. Acel zâmbet ștrengar ce mă făcea să uit de timpul ce trecea prin preajma noastră în momentele când, îmbrățișați, ne pierdeam pe cărările iubirii..

Rătăcesc prin ochii tăi albaștri, puri, asemeni cerului pe care-l priveam când, întinși pe iarba crudă, cream vise din noii purtați de vânt. Mă pierd din nou în ei, simțind emoția primei întâlniri dintr-o seară caldă de mai, simțind puritatea sentimentelor ce ne învăluiau..

Îți mângâi chipul, retrăind fiecare clipă când degetele mele se plimbau alene pe obrajii tăi, pe nasul tău, pe buzele tale cărnoase de care nu mă săturam, indiferent cât m-aș fi hrănit din nectarul lor. Retrăiesc fiecare clipă când degetele-mi se plimbau pe trupul tău gol, fierbinte, făcându-te să fii cât mai aproape de mine, astfel încât întreaga noapte să dormi în brațele mele..

Lacrimi curg amare, udând fotografia veche pe care, sunt sigur, ai lăsat-o intenționat când ai plecat, astfel încât seară de seară să retrăiesc tot ce a fost și tot ce putea să fie..

Ai plecat..

Where Am I?

You are currently browsing the Proza scurta category at Vise prafuite.